Nevoie de liniște...
Mare nevoie de liniște...
Vreau să stau într-un ocean de liniște și de tăcere. Eu nu mai sunt decât cineva plin de dor, bucuros că respiră. Respir și mă adâncesc în mine și simt mare bucurie. Respirația atentă este ca o împărtășanie... în mine este un loc larg... așteaptă, așteaptă... În respirație îmi simt inima cum tremură de emoție, îmi simt ochii cum vor să lăcrimeze....
Eu sunt în așteptarea Domnului, în tăcere.
Ru
Iată aripile Bucuriei, Copil drag!
Curaj și perseverență în biruirea celor de dedesubt, celor care ne lovesc atunci când ieșim din oceanul de liniște și tăcere. E important să percepi adâncul acestui ocean în chiar vâltoarea de la suprafață... Nu te chinui să transformi neliniștea sau iritarea în liniște, ci percepe liniștea pe care nici o iritare și nici un zgomot din afară nu o poate tulbura. În liturghia lăuntrică să ceri ca Domnul să transforme în ale Sale și acestea din urmă. Adică în El, cu El, neliniștea noastră va fi prilej de viață și nu de moarte!
Și întoarce-te mereu și mereu Acasă, în acest ocean de liniște și tăcere care este chiar prezența lui Dumnezeu în noi. Rugăciunea te va învăța mai departe
Cu drag și binecuvântare,
Maica Siluana