Pot să zic şi eu ceva referitor la cazul ăla cu fata care era întristată pentru că o părăseşte prietenul doar pentru că e curată?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Eh, dar mă pun şi zic eu, maică, ce cred!
Şi mă gândesc aşa că... v-am mai zis, dar acum observ şi alte lucruri mai triste. Am o cunoştinţă care a dorit cu tot dinadinsul să îşi rănească acest dar pentru că se simţea anormală.

S-a lovit şi ea de problema asta şi o considerau cei din jur anormală, nu voia să se zică despre ea că are probleme, o problemă, chestii. Şi ea a aplecat urechea la fel de fel de chestii (sper să nu aplec şi eu în viitorul apropiat / îndepărtat) şi a făcut ce trebuia să facă tocmai ca să nu se mai creadă asta despre ea...

Evident că a zis că nu e cine ştie ce, dar eu am fost martoră la decizia ei, deşi îi era pe de o parte frică de ce voi zice despre ea că a făcut acest pas. Când mă anunţase de decizia / gândul ei, efectiv mă simţeam martora "unei crime" unde nu puteam face nimic, nu suportam ideea să fiu aşa neputincioasă faţă de un lucru atât de dureros care va urma în viitorul apropiat / îndepărtat! M-a durut!

Iar acum sunt martoră la felul ei de a fi, cum se chinuie să atragă indivizi, cum... maică, se chinuie!

Pe mine mă doare să mă uit la ea, şi să văd mereu câte o schimbare la ea, la felul ei de a fi!

Se chinuie! E de-a dreptul sfâşietor să priveşti la felul omului de a fi, şi cum îşi împoponţonează fel şi fel de chestii, doar pentru a fi curtată şi nu a rămâne singură, şi de frică de a nu se spune despre ea ori că e proastă, ori că e urâtă, că are vreo problemă!

Mă doare! Dar mai departe de asta, e prietenia mea cu ea! E dureros cum foloseşte fel şi fel de "superficialităţi", "minciunele" (cum ziceţi dumneavoastră), ca să obţină o iubire din partea unui băiat şi să nu fie părăsită! În profunzimea ei e un om bun! Dar se răneşte singură aşa mult! :( ( Şi se vede cum se minte singură, cum caută argumente şi pare să îmi prezinte lucrurile ca şi cum nu e cine ştie ce chestie.

Eh, asta am vrut să zic. Adică să învăţăm de la rănile altora, ca să nu păţim şi noi la fel! Iar eu cunosc prea multe ca să mă scuz pentru prostia făcută, sau ca să mă mint şi să fac ce nu trebuie făcut, şi ca să nu aleg ce trebuie! Consider că multă lume face lucruri dureroase şi din neştiinţă, şi poate şi vor să fie neştiutori, ca să nu fie responsabili, să nu se simtă responsabili!

Vă iub.!

F.

Mulţumesc mult, mult pentru mesajul tău! Cred că nu mai are nevoie de nici un comentariu! Să dea Bunul Dumnezeu să fim înţelepţi şi să învăţăm şi din experienţa celorlalţi şi să ne rugăm pentru cei care suferă lângă noi ca să înveţe şi ei măcar din propria durere!

Cu drag şi preţuire,

M. Siluana care şi ea te iub.!

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar