Pentru domnişoara X!
Scumpa mea surioară, nici nu ştii cât de bine te înţeleg, am avut şi eu un prieten care dorea acelaşi lucru şi m-a atacat de multe ori, chiar am fost cât pe ce să cedez... DAR NU AM CEDAT! Acum o pot spune cu fericire că nu am cedat, dar atunci nu! Eram distrusă că l-am pierdut, că nu sunt iubită etc! Ideea este să gândim întotdeauna înainte de a face ceva. Acum suntem într-un fel dar într-un târziu poate vom vrea să gustăm şi alte stiluri de viaţă, să ne lăsăm "uşile" deschise, să nu ne grăbim a epuiza toate experienţele care ne pot marca pentru totdeauna! Încă ceva: mai târziu, când am evoluat spiritual, am avut îndelungi perioade de remuşcare, mă gândeam: "Doamne, cum m-am putut înjosi atât?". Mă tulbură gândul că era cât pe ce să cedez, am visat de multe ori că am făcut-o şi plângeam cu lacrimi amare... erau atât de puternice acele vise încât mă marcau şi în realitate! Sora mea albastră, nu e aşa o mare fericire să-ţi începi viaţa intimă, mai ales când cauţi plăcere... Acea plăcere te robeşte, devenim prelungiri ale poftei... Nu crezi că suntem destul de slabi? E nevoie să mai stârnim un "drac"? Eu am reuşit să devin conştientă de faptul că nu e o ruşine să fii virgină, deşi sunt citită de băieţi şi chiar luată în râs, sunt chiar monitorizată, sunt curioşi dacă mai sunt sau nu? Dar nu contează, de ce ne pasă atât de mult ce spune lumea şi nu ne pasă de părerea lui Dumnezeu? Prietenul tău a pierdut, nu tu! Chiar dacă ai fi cedat, asta nu ţi-ar fi garantat iubirea lui. Oamenii te vor în tabăra lor tocmai pentru că eşti aparte, dar când devii de-al lor nu te mai plac, devii neinteresant! Şi eu sunt singură, şi mă simt singură în lupta mea, uneori deznădăjduiesc, dar mă ridic, pentru că îmi place prea mult cum sună "mireasa lui Dumnezeu". Eu nu's eu aşa vrednică, dar vreau să am căsnicia pe care mama mea nu a avut-o! CURAJ, CĂ NU EŞTI SINGURĂ!
Încă ceva: după ceva timp mai mulţi dintre indivizii care au încercat să mă "schimbe", să mă înveţe ei să-mi trăiesc viaţa au venit şi mi-au spus: "Eu acum câţiva ani eram mai prost, dar tu aşa să rămâi!". Iar dacă începi cu unul, vor şi următorii şi aşa nu ne mai deosebim de animale... devenim sclavii corpurilor noastre... O mătuşă de-a mea m-a scuturat bine şi a spus că "dacă le facem plăcerile devenim o budă a lor"... Ştiu că e dur, dar pe undeva e şi adevărat...
Te rog să mai scrii, sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi!
Doamne ajută!
Şi UN APEL CĂTRE TOŢI TINERII, având în vedere că şi eu mă simt singură în lupta mea uneori şi îmi doresc să cunosc persoane care să aibă acelaşi ideal al căsătoriei: haideţi să facem schimb de adrese de mail sau orice altceva ce ne poate lega, pentru a ne uni şi a birui!
Cu drag,
Iulia