Vreau să spun şi eu câteva cuvinte pentru fata care e "virgină". N-am zis fecioară pentru că atunci când spui virgină te gândeşti la trup.
Eu de exemplu nu am mai fost fecioară de mult (aşa consider) şi anume din momentul în care m-am masturbat. Nu ştiu ce aveam... nişte porniri rele. Cred că aveam 11-12 ani. Nu mă uitam la filme sau secvenţe porno. Parcă zici că aveam în sânge acele porniri, nu ştiu poate mama când a fost însărcinată o fi avut gânduri de atracţie sau cine ştie.

Vreau să zic că am descoperit din întâmplare plăcerea aceea fizică care durează câteva secunde şi am tot cătat-o, încât Dumnezeu să vă ferească fetelor să faceţi ca mine. Îmi aduc aminte că mă dezbrăcam şi mă jucam cu sora mea mai mică (nu cred că-şi dădea seama ce vreau eu). Nu vă gândiţi... nu erau perversiuni, însă în fine nu-mi aduc aminte prea multe. Mi-am dat seama că e rău ce fac şi m-am forţat să uit, la fel am pus-o şi pe sora, care nu mi-a mai zis nimic de atunci, cu siguranţă că a uitat.

Prima dată la 12 ani când am văzut secvenţe la TV când doi se sărută şi fac dragoste (înainte nu arătau ce arată acum... acele secvenţe fiind inofensive în comparaţie cu ce e acum) am fost şocată şi am zis că niciodată n-o să fac aşa ceva. Apoi mi-am zis singură că sunt prea mică să înţeleg şi nu m-am mai gândit la asta.

La 21 ani mi-am pierdut virginitatea. Prietenul meu (eram doar de două săptămâni cu el) a zis că nu mai vrea să fim împreună dacă eu continui aşa. Eu i-am zis de la început că vreau să mă mărit virgină, însă mă duceam pe la el acasă şi-mi plăcea să dormim îmbrăţişaţi... şi normal că el nu putea să reziste.

Vreau să-ţi spun DRAGĂ X că eu, după ce mi-am pierdut virginitatea plângeam fără să vreau, fără să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Parcă zici că pierdusem un copil, a fost groaznic, sincer îţi spun şi nu mi-a venit să cred că poate fi atât de dureros. Nici acum nu-mi dau seama de ce am putut să sufăr aşa de mult. Îmi aduc aminte că nu l-am lăsat de prima dată să ducă până la capăt treaba şi m-am dus la biserică, am vrut să mă arunc în faţa unei maşini, eram terminată.

Am trecut peste asta, am rămas cu prietenul meu şi la un an l-am cerut eu în căsătorie pentru că deja aveam remuşcări. Da suntem căsătoriţi, însă viaţa intimă nu e curată ca să zic aşa, ştiu, trebuie să depun efort să mă schimb şi să fac această căsnicie să fie curată, DAR CONTEAZĂ FOARTE MULT cum îl înveţi pe bărbat.

Sunt sigură că puteam să-l fac să se îndrăgostească mai mult de mine şi totul să fie curat.

Sper să te ajute !

Ştefania