Am şi eu ceva de zis!
Că e tot atmosfera asta cu Sfântul Valentin, care pentru mulţi înseamnă ziua îndrăgostiţilor!

Şi dacă eşti îndrăgostit e şi iubireeeeee! Uiii! (tocmai ce am aflat că sunt sora duhovnicească cu Maica Ecaterina Fermo, pentru că are duhovnic pe Părintele Vasile; m-am gândit o perioadă că şi dumneavoastră vă spovediţi la dânsul).

Şi dacă e iubire... este...

Când am avut relaţia cu A, Gabi, soţul Sorinei, mi-a zis că între doi tineri care se iubesc, care au o relaţie şi vor să facă ceva frumos nu are nimeni altcineva voie să fie decât Dumnezeu!

Aşa deci, iar se ajunge la o treime! Şi e aşa şi o familie! Hi hi hi! One big happy family!

E prea adânc pentru mine că să înţeleg ce înseamnă să Îl includ şi pe Dumnezeu în relaţia cu un el, un băiat.

Dar ... părerea mea este că este şi mult egoism de aia se ajunge unde nu trebuie. Este multă iubire egoistă. Am citit undeva că... este păcat atunci când împingi şi pe altcineva în păcat, şi că de fapt "veselirea" aceasta înainte de nuntă, e o chestie trupească egoistă, pentru că de fapt în adânc e ca să obţii o plăcere carnală pentru tine, să te simţi tu bine, mai mult e o descărcare carnală.

Cel de lângă tine devine un obiect sexual, o păpuşă...

Nu e deloc o dăruire.... Mă tot chinui să ajung să înţeleg ce poţi simţi când dăruieşti fecioria soţului/soţiei.

Şi asta e prea adânc pentru mine! Tot rumeg la ele!

Cred că trebuie să fie o senzaţie... un sentiment de... un total devotament...

Ah, fecioria este un dar, nu? Este darul când te naşti! Este darul urmat de inocenţă, de nedurere, de nepătimire, de... prea puţine cuvinte ca să ajung şi la substratul termenului "darul fecioriei"!

Şi când eşti căsătorit şi îţi oferi fecioria... de fapt o oferi soţului/soţiei, "înmânezi" acest dar la rându-ţi cu atâta dragoste, cu atâta atenţie, şi chiar cu lacrimi celui cu care vei trăi în veci! Aaaa... niciodată nu mă satur să mă gândesc la aceste lucruri! Niciodată...

Deci ... dacă e un dar de la Dumnezeu aceasta feciorie, păi ar trebui să fim total atenţi cu acest dar şi să nu îl mânjim, să-l şifonăm şi să avem grijă cum să îl dăm, nu? Trebuie dat cu dragoste, nu trebuie aruncat, nu trebuie batjocorit!

Aaa.. acum înţeleg de ce aduce durere când dăruieşti fecioria înainte de nuntă!

Păi şi dacă e iubire, atunci dispare şi pofta carnală, pentru că iubeşti persoana, nu e o iubire egoistă, şi deci e o manifestare a iubirii, dar nu în cuvinte, ci trupeşte. Şi aşa dispare şi chestia cu "nu ne potrivim la pat"! Bleah!

Da, trebuie să mai reflectez! Mă ajută când încerc să înţeleg unele lucruri scriind! Şi când eşti călugăr... uuuu! Devine mai interesant aici! Când eşti călugăr deja e... ajung undeva unde sunt total pe dinafară!

Ah, şi George mi-a zis că după moarte doi soţi se recunosc după iubire, asta tot când eram mai mult decât amică cu A.

Şi fac ce fac şi iar ajung la feciorie! Nu ştiu cum reuşesc!

Maica, zisei şi eu nişte idei acolo, că îmi place deseori să visez - observ - şi să "gust" din aceste taine! Mă dezgust când mă uit la mine aşa... visez la ideal!

Vă iuuuub!

F.