De ce este o dorinţă arzătoare acest păcat al desfrânării?
Sigur acest păcat al desfrânării anulează dragostea şi aduce în loc plăcerea care, de fapt, este patimă. Şi în legătură cu ceea ce spuneai, în legătură cu neacceptarea iubitului sau a iubitei, a faptului că unul dintre ei doreşte fecioria, este o problemă. E posibil ca din cauza unui ataşament fată de persoana iubită, să fie chiar un început al păcatului, pentru că până nu faci păcatul nu îţi poţi da seama ce se poate întâmpla. Cel mai bine este că în momentul în care este o problemă de acest fel, în care sunt diferenţe de opinie în legătură cu acest păcat al desfrânării, cel care are această virtute a dragostei sănătoase să îşi dea seama că cel mai rău lucru este să se încurce cu persoane care doresc păcatul. Pentru că precum există nepotriviri de caracter la nivelul raţionamentului, probabil că ceea ce este la nivelul sufletesc, al simţirilor nici nu trebuie pus la încercare.

Virtutea este aceea care nu cere păcatul, ci chiar are numai direcţia bună, pe când păcatul este acela care are direcţia rea, care prin plăcere reuşeşte să aducă păcatul la rang de virtute. Probabil că aceasta este problema acestor "ochi închişi" care nu au puterea de a vedea virtuţile şi ajung de a vedea păcatul idealul suprem.

Prin simpla pronunţare a cuvântului virginitate, deja ne putem da seama că există o alternativă, a ceea ce în fapt este naturalul. Alternativa naturalului ca peste tot nu poate fi decât artificialul, care îşi are originea în intervenţia omului. Această artificialitate este abaterea de la natural. Această intervenţie a omului asupra-şi propriei persoane, nu este decât o autodistrugere. Această cursă este învelită de draci în plăcere şi astfel totul este minunat, ieşind la iveală totul în momentul părăsirii păcatului.

Doamne ajută Maică, şi tuturor celor care nădăjduiesc să găsească răspuns pe acest site.

Gabriel