Auziţi, să priceapă fata!
Când v-am scris mesajul ăla că "o iubire prin rugă / din rugă", aţi zis că asta e iubirea după care suspinăm!
O iubire prin rugă... mă gândesc eu că iubirea se manifestă prin rugăciune! Şi apoi am gândit că din rugă poate lua naştere, sau creşte din rugăciune... mai mult m-am axat pe distanţă, adică iubirea între două persoane la distanţă: prin rugăciune se manifestă şi... de la distanţă poţi oferi o rugăciune pentru cel de lângă tine!
Dar cum adică ASTA e iubirea după care suspinăm? Eu tot citeam "tânjim"!:))
E iubirea în care nu cumva nu te mai simţi nici singur?
Sau e un nivel de iubire... "avansat"?
E prea adânc ce mi-aţi zis! Hmm...
Sau rugăciunea face ca să se menţină echilibrul în orice fel de relaţie în care două persoane se iubesc? Şi nu mă refer neapărat fată-băiat, ci orice relaţie de prietenie, unde e iubire, evident!
Sau iubirea face ca să nu se ajungă undeva pătimaş?
Arsh, nu ajung adânc! Nu, nu ajung deloc adânc.
Sau ziceţi că iubirea ASTA e iubirea în care Îl includem pe Doamne-Doamne?
Ah, păi dacă e rugăciune, evident că apare şi Dumnezeu! Pfff, Lavinia! :))
Vai! Luminaţi-mă!
Ce are această Iubire de care ziceţi că după ea suspinăm?
Să fi reuşit eu să intuiesc niţel din ea, să o simt niţel? :) Hmm...
Da' eu atunci când am scris mesajul, visam, Maică! Eram în plină visare, pe culmile visării! Şi gândeam ce era cel mai cald şi... frumos! Pfoai, în ce puf mă vedeam atunci! :))
N-aveţi idee!
Iub! Lav
Copilul meu iubit
Până când va trebui Măicuţa să te alimenteze cu înţelesuri "mestecate" de ea? Tu nu vezi că tot ce mă întrebi e în tine deja? Vezi, nu ai curajul să-mi împărtăşeşti preaplinul tău şi te ascunzi într-o nesiguranţă ca să ai de la mine confirmarea, nu? O fi şi ăsta un refuz al responsabilităţii? Poate doar frică? Frica aceea a copilului care trebuie să ia mereu zece şi nu ştie care sunt criteriile de notare ale profesorului, mereu imprevizibil, nu?
Hai, Omuleţ, sus! Dumnezeu e cu noi şi în noi şi tu, şi mulţi, mulţi prieteni ai noştri de pe site, sunteţi dovezi vii şi emoţionante ale lucrării Lui în noi! De multe ori plâng de recunoştinţă că Domnul mă primeşte martor al acestei minunate lucrări! Nu uita, copil iubit, în tine sunt toată frumuseţea şi tot binele după care tânjeşti şi ele nu aşteaptă decât să fie trezite la viaţă de Dumnezeul Cel Viu şi să se dăruiască celor din jur ca ceva cu totul şi cu totul personal şi original. Fiecare suntem unici. Nu, nu imităm pe nimeni când suntem în rugăciune, ci numai în păcat. Păcatul născut din frică ne face să fim ca "toată lumea", să fim "în rând cu lumea" ca să nu fim marginalizaţi şi respinşi. Atunci ne îmbrăcăm, vorbim, gândim, ne hrănim "ca toată lumea" şi murim la fel!
Da, omule drag, rugăciunea sfinţeşte omul în întregime şi toate ale lui devin divino-umane! Iar dorul inimii noastre este să fim ca Dumnezeu, adică să fim dumnezei după har. Acum înţelegi tu de ce te rog mereu să binecuvântezi?
Binecuvântarea lui Dumnezeu în tot locul şi în toată vremea e cea mai curată rugăciune, şi când facem asta patimile nostre slăbesc şi mor! Asta este asceza creştină: o formă concretă, vie de binecuvântare a lui Dumnezeu în cele mai concrete şi mărunte gesturi ale vieţii, pentru a face loc lui Dumnezeu în noi! Când devenim vase ale Duhului Sfânt, suntem tot noi, dar la cea mai deplină şi fericită dimensiune a lui a fi. Şi atunci îţi poţi băga creionul în gura şi să rozi puţin din el pentru că nu-ţi vine un răspuns la mate, dar va fi altfel! Sub trecătoarea frică de examen, vei simţi pâlpâirea limpede şi statornică a lumii sensului vieţii tale pe acest pământ! Atunci vei dori să iei examenele pentru că aşa vei avea o pregătire care te va ajuta să dai slavă lui Dumnezeu şi să slujeşti pe aproapele tău. Atunci vei aştepta să te întâlneşti cu profesorul tău la examen ca să-i împărtăşeşti din "aventurile" tale cu disciplina lui iubită! Atunci, orice gest către ceilalţi va fi un gest de dragoste şi nu de apărare sau atac... Utopii? Eu ştiu că tu ştii că nu sunt utopii! Ne trebuie doar răbdare şi onestitate şi hărnicie!
Te îmbrăţişez cu drag şi bucurie,
M. Siluana