Sfânta Liturghie de azi. Momentul prefacerii Darurilor. În timp ce Părinții citeau rugăciunile de invocare a Duhului Sfânt, am intrat parcă în acea rugăciune; parcă mă rugam, cu ei, să „înnoiască” şi în mine Duhul Sfânt şi să mă prefacă, şi pe mine, ca dar care m-am adus Lui, întru „ale Sale”. Şi ascultam rugăciunile, dar eram atât de concentrată sau nu ştiu ce stare aveam, că nu am mai auzit rugăciunile de prefacere, parcă „mă prefăceam” sub ele. „M-am trezit” abia după ce acestea au fost spuse, m-am trezit în „Liniștea” ce se făcuse în Altar, în timp ce maicile terminau cântarea. În momentul acela, dinainte de Liniște, am avut așa, o tresărire, Doamne, unde eşti, „Te-am ratat”?!? Şi atunci a venit Liniștea şi am zis: „aici ești” şi am trăit Liniștea şi știam sigur că e El, sigur, sigur. Doamne, aș fi vrut să nu se mai termine.
Mulțumesc, Doamne, pentru Dar.
A fost aşa, a fost real totul, Maica mea... de atunci tot zâmbesc și nu mă pot abține, ce bucurie mi-a făcut azi Domnul! E în inima mea cu adevărat.
Cr.