Sfânta Liturghie de azi. Momentul prefacerii Darurilor. În timp ce Părinții citeau rugăciunile de invocare a Duhului Sfânt, am intrat parcă în acea rugăciune; parcă mă rugam, cu ei, să „înnoiască” şi în mine Duhul Sfânt şi să mă prefacă, şi pe mine, ca dar care m-am adus Lui, întru „ale Sale”. Şi ascultam rugăciunile, dar eram atât de concentrată sau nu ştiu ce stare aveam, că nu am mai auzit rugăciunile de prefacere, parcă „mă prefăceam” sub ele. „M-am trezit” abia după ce acestea au fost spuse, m-am trezit în „Liniștea” ce se făcuse în Altar, în timp ce maicile terminau cântarea. În momentul acela, dinainte de Liniște, am avut așa, o tresărire, Doamne, unde eşti, „Te-am ratat”?!? Şi atunci a venit Liniștea şi am zis: „aici ești” şi am trăit Liniștea şi știam sigur că e El, sigur, sigur. Doamne, aș fi vrut să nu se mai termine.
Mulțumesc, Doamne, pentru Dar.
A fost aşa, a fost real totul, Maica mea... de atunci tot zâmbesc și nu mă pot abține, ce bucurie mi-a făcut azi Domnul! E în inima mea cu adevărat.
Cr.
Acum, Omule iubit,
cred ca ai sa înțelegi mai bine de ce eu, noi, cei ce vrem să chemăm pe toată lumea la aceasta ÎMPĂRTĂȘIRE, nu putem nici să tăcem și nici să vorbim prea multe despre Asta!
E nevoie să vorbim, să dăm Vestea cea Bună, dar să nu uităm să ne lăsăm mereu și mereu „prefăcuți” de lucrarea Lui în Sfânta Lui Biserică și să lăsăm loc și timp celui chemat ca să răspundă dorului inimii sale de a „veni și a vedea” și nu provocării noastre... Eu știu că acest dor e în inima fiecărui om și că numai de acolo va veni îndemnul de a spune DA chemării ce pare a veni din afară, pentru cei ce nu pot, sau nu vor, să-și asculte vocea lăuntrică. Și pentru că știu asta, nu mă supăr, deși mă doare inima, pe cei ce mai vor să se afunde în ceața suferințelor mincinoase din „lumea aceasta”!
Da, Copila mea, Acea Liniște este chiar Sfânta Liturghie care, după Crez, devine Liturghia Tăcerii. De aceea strana, atunci, abia murmură cântarea rugăciune. Mulțumim Părinților care ne primesc în această înfricoșată Taină renunțând să facă din Rugăciunile Epigenezei un secret de altar. În taină, înseamnă, după cuvântul Părinților care cunosc Sfânta Liturghie a Sfintei Tradiții, nu ascundere, ci cunoaștere prin participare tainică, sacramentală.
În momentul în care poporul dreptcredincios aflat în Sfânta Liturghie este exclus de la cele ce se întâmplă în Sfântul Altar, el va deveni indiferent sau curios. Dacă devine indiferent, fie va cânta din ce în ce mai tare și mai „frumos” rugăciunile de la strană, fie va aștepta să se termine ce e acolo ca să capete ce i se cuvine, dacă i se cuvine... Dacă devine curios poate citi despre Sfânta Liturghie, poate urmări pe o broșură ce „citesc preoții în taină” și-și poate construi o participare intelectuală și psihologică... Dar, fără participarea cu simțurile sale vii la Taină, nu se va putea lăsa „prefăcut”, conștient și liber de Duhul Sfânt pe Care Părinții L-au chemat să coboare peste Sfintele Daruri și peste noi! O să creadă că e chemat, că vine, poate chiar să-și închipuie asta, dar nu va simți asta și nici nu-și va putea trezi dorul de a avea Viață mâncând Trupul Vieții și bând Sângele Lui, după sfânta Chemare. Nu va ști că el anume e chemat, el, pe numele lui pe care Domnul îl știe, pe care îl poartă în memoria Lui iubitoare și pe care îl „pomenește” încă de când și-a dus pomelnicul la sfântul altar. Bun lucru e să facem asta încă de la Proscomidie, ca să primim și noi „trupșor de pâine (firimitură)” pe altarul Jertfei Sale.
Ei, acum, cânt ai venit, ai văzut, ai simțit, intri în altă dimensiune a Fericirilor făgăduite de El!
Dar, ca nimeni să nu deznădăjduiască: fericiți sunt și cei ce cred și așteaptă cu credință să vadă cele făgăduite.
Noi să avem grijă ca nu cumva să devenim cumva sminteală celor ce încă nu au văzut, dar cred cu toată simplitatea inimii lor.
Te îmbrățișez cu dragoste și recunoștință, Copil drag
Maica Siluana