Am o întrebare: în Sfânta Scriptură scrie că atunci când mă rog pentru ceva anume, să cred că voi și primi lucrul respectiv. Deci, dacă eu cred, atunci mi se împlinește rugăciunea, nu-i așa? Dar voia lui Dumnezeu se face. Asta înseamnă că eu trebuie să cred că voi primi lucrul ăla și că voia lui Dumnezeu se face. Dar dacă voia lui Dumnezeu este să nu primesc lucrul respectiv? Asta n-ar însemna că eu cred în zadar? E ca și cum aș zice: „Doamne, Te rog, dă-mi cutare lucru, eu cred că-l voi primi, cred că o să mi se facă voia de a-l primi, dar facă-se voia Ta!”. Adică, eu cred că mi se va îndeplini voia, dar totuși spun că voia lui Dumnezeu se face? Nu înțeleg cum se împacă cele două aspecte... Sper să mă fi exprimat limpede, pentru că nici eu nu am prea limpede în cap toată treaba asta. Adică, spre exemplu, mă rog să iau un examen, cred că-l voi lua, dar voia lui Dumnezeu se face. Dar dacă voia Lui este să-l pic? Înseamnă că n-am avut credință multă?
Și încă un lucru: ce implică nădejdea în Dumnezeu că mă voi mântui? Nădejdea asta implică siguranța mântuirii? (Sigur mă mântuiesc dacă zic că nădăjduiesc în Dumnezeu) Sau implică și posibilitatea să ajung în iad? (Sper să mă mântuiesc, dar e posibil și să nu, dacă Dumnezeu nu va vrea să ajung în rai) Mă bântuie de mai mult timp gândurile astea.

Xx