Am o întrebare: în Sfânta Scriptură scrie că atunci când mă rog pentru ceva anume, să cred că voi și primi lucrul respectiv. Deci, dacă eu cred, atunci mi se împlinește rugăciunea, nu-i așa? Dar voia lui Dumnezeu se face. Asta înseamnă că eu trebuie să cred că voi primi lucrul ăla și că voia lui Dumnezeu se face. Dar dacă voia lui Dumnezeu este să nu primesc lucrul respectiv? Asta n-ar însemna că eu cred în zadar? E ca și cum aș zice: „Doamne, Te rog, dă-mi cutare lucru, eu cred că-l voi primi, cred că o să mi se facă voia de a-l primi, dar facă-se voia Ta!”. Adică, eu cred că mi se va îndeplini voia, dar totuși spun că voia lui Dumnezeu se face? Nu înțeleg cum se împacă cele două aspecte... Sper să mă fi exprimat limpede, pentru că nici eu nu am prea limpede în cap toată treaba asta. Adică, spre exemplu, mă rog să iau un examen, cred că-l voi lua, dar voia lui Dumnezeu se face. Dar dacă voia Lui este să-l pic? Înseamnă că n-am avut credință multă?
Și încă un lucru: ce implică nădejdea în Dumnezeu că mă voi mântui? Nădejdea asta implică siguranța mântuirii? (Sigur mă mântuiesc dacă zic că nădăjduiesc în Dumnezeu) Sau implică și posibilitatea să ajung în iad? (Sper să mă mântuiesc, dar e posibil și să nu, dacă Dumnezeu nu va vrea să ajung în rai) Mă bântuie de mai mult timp gândurile astea.
Xx
Copile drag,
Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii în Rai, în Bucurie veșnică, asemenea Lui! Voia ta, în adâncul firii tale, așa cum a făcut-o Dumnezeu, este aceeași. Când voia noastră este acordată perfect și liber cu voia lui Dumnezeu, nici nu apare vreo neliniște privind locul și rostul nostru pe pământ și în viața veșnică, pentru că atunci Duhul Sfânt e în noi și prin El știm toate cele ce ne sunt de folos și spre bucuria și fericirea pentru care am fost aduși la existență.
Dar, câtă vreme tânjim după repere individuale și avem dorințe la care ținem „cu orice preț”, voia noastră nu mai este în acord cu voia firii noastre restaurate în Hristos, ci robită unei voiri pătimașe. Poți dori să iei examenul pentru că ai învățat și vrei să dobândești o calificare prin care vrei să-l slujești pe aproapele și să dai slavă lui Dumnezeu... Sau vrei să iei examenul deși nu prea ai învățat și nici nu-ți prea palce facultatea la care ești, dar vrei să ai ceva mai ușor, mai aparte, mai grozav de lucru și să-ți asiguri existența...
Conflictul e înăuntrul omului între voia chipului lui Dumnezeu din el, care dorește asemănarea, și voia ego-ului, a omului căzut, care vrea satisfacții imediate și cu cât mai puțin efort pe orice plan al existenței.
Când alegem să rezolvăm acest conflict în favoarea devenirii noastre veșnice, totul devine limpede în inima și mintea noastră și știm unde și cum să aflăm răspuns la frământările și spaimele noastre.
Dacă alegem să fim fii ai acestei lumi, vom fi mereu neliniștiți, deprimați, anxioși și vom inventa mereu și mereu pericole și piedici, și vrăjmași... și nu de puține ori, chiar Dumnezeu va fi perceput ca vrăjmaș... Să nu fie!
Cu drag și respect, și încredere,
M. Siluana