Nu am credință, nu-L iubesc pe Dumnezeu [1]
Am citit câte ceva în ultimul timp despre Ortodoxie și despre Sfinții Părinți, am fost și la Biserică, m-am și spovedit. Părintele Paisie Aghioritul este tot ce și-ar dori un om să aibă-n preajmă-i, iar eu nici măcar credință nu am. L-aș iubi dar nu știu cum. Poate că legătura dintre Dumnezeu și mine s-a rupt datorită multelor mele păcate, pentru că mult, mult am greșit... dar acum nu știu ce să fac sau mai bine zis cum să fac. Totul este greu, mintea mea parcă mai mult ca niciodată nu mai poate nimic. Aș vrea un început, un pic de credință, oricât de greu dar să am credință și nu știu cum să fac. Nu știu dacă credința se dobândește. Tot ce știu este că atunci când mă pun în genunchi să spun o rugăciune simt un gol. Până acum l-am ignorat sau am încercat să-mi spun că o să treacă, dar acum nu mai pot, îmi pare că sunt falsă.
A. P.