Am citit câte ceva în ultimul timp despre Ortodoxie și despre Sfinții Părinți, am fost și la Biserică, m-am și spovedit. Părintele Paisie Aghioritul este tot ce și-ar dori un om să aibă-n preajmă-i, iar eu nici măcar credință nu am. L-aș iubi dar nu știu cum. Poate că legătura dintre Dumnezeu și mine s-a rupt datorită multelor mele păcate, pentru că mult, mult am greșit... dar acum nu știu ce să fac sau mai bine zis cum să fac. Totul este greu, mintea mea parcă mai mult ca niciodată nu mai poate nimic. Aș vrea un început, un pic de credință, oricât de greu dar să am credință și nu știu cum să fac. Nu știu dacă credința se dobândește. Tot ce știu este că atunci când mă pun în genunchi să spun o rugăciune simt un gol. Până acum l-am ignorat sau am încercat să-mi spun că o să treacă, dar acum nu mai pot, îmi pare că sunt falsă.
A. P.
Copila mea iubită,
Numai Dumnezeu îți poate da ce ai nevoie. Te rog, cere-I asta: credință simplă și dătătoare de viață. Începe prin pocăință. Dacă nu știi ce este, cere asta. Sufletul tău are mare nevoie de odihnă și purificare și pocăința îți va aduce aceste daruri. Plângi acele multe păcate în fața Domnului, spovedește-le curat și lasă deoparte orice dorință în afară de aceea a odihnei în pacea Lui.
Primește acel gol din sufletul tău care e rodul prea multelor răni din el. Golul e locul în care vine Domnul cu mângâierea Sa. Intră cu atenția ta în acel gol și strigă pe Domnul de acolo și El nu va întârzia. De fapt, deja e acolo, dar tu nu intri pentru că te temi.
Curaj!
Poate încerci să facem împreună Seminarul Să ne vindecăm iertând. Îți poate fi de mare folos, mai ales că se pare că ai ajuns la capătul puterilor.
Cu drag și încredere,
Maica Siluana