Dragă Maică Siluana,
Cu mult respect și stimă vă adresez dumneavoastră următoarele: În contextul în care mă ascund de mine, sunt frustrat de defectele mele interioare și exterioare, sunt supraapreciat de cei din jur, și atunci când trebuie să confirm o dau mereu în bară, având enorm de multe defecte pe care le amplific și pe care le văd iremediabile.. și am multe daruri de la Domnul pe care, din lene, nu le îmbunătățesc, pe care nu le fructific, în contextul în care nu am motivație să muncesc temeinic și sunt întrecut mereu de alții, am un potențial și nu îl pot fructifica, în contextul în care se așteaptă atât de multe de la mine și dau atât de puțin... ce să fac? ...problema e că pot face destul de multe lucruri și nu fac nimic, nimic temeinic.... mă preocupă întrebările: „sunt eu oare suficient?”, „Mă voi accepta vreodată? Dar ceilalți?”, „Voi avea eu tăria să fac ceva temeinic?”.
Mulțumesc pentru ceea ce faceți, pentru noi, cei ce întrebăm și am să conturez o imagine a mea, să vă ajute la formularea unui răspuns... imaginea mea ca om... este o statuie de fier... cu o figură infailibilă, neafectată, puternică... care are la bază numai paie și lut...
Mulțumesc din nou pentru intenția de a ne ajuta.
Cu stimă,
A G