Dragă Maică Siluana,
Cu mult respect și stimă vă adresez dumneavoastră următoarele: În contextul în care mă ascund de mine, sunt frustrat de defectele mele interioare și exterioare, sunt supraapreciat de cei din jur, și atunci când trebuie să confirm o dau mereu în bară, având enorm de multe defecte pe care le amplific și pe care le văd iremediabile.. și am multe daruri de la Domnul pe care, din lene, nu le îmbunătățesc, pe care nu le fructific, în contextul în care nu am motivație să muncesc temeinic și sunt întrecut mereu de alții, am un potențial și nu îl pot fructifica, în contextul în care se așteaptă atât de multe de la mine și dau atât de puțin... ce să fac? ...problema e că pot face destul de multe lucruri și nu fac nimic, nimic temeinic.... mă preocupă întrebările: „sunt eu oare suficient?”, „Mă voi accepta vreodată? Dar ceilalți?”, „Voi avea eu tăria să fac ceva temeinic?”.
Mulțumesc pentru ceea ce faceți, pentru noi, cei ce întrebăm și am să conturez o imagine a mea, să vă ajute la formularea unui răspuns... imaginea mea ca om... este o statuie de fier... cu o figură infailibilă, neafectată, puternică... care are la bază numai paie și lut...
Mulțumesc din nou pentru intenția de a ne ajuta.
Cu stimă,
A G
Dragul meu A G,
Îmi pare rău că pun mesajul tău aici, deși ai spus „Nu”, dar nu ne-ai dat nici o adresă...
Mă întrebi multe și mă bucur pentru asta pentru că în momentul în care punem o întrebare, răspunsul e deja în noi, doar noi nu avem „urechi de auzit”! DA, toate răspunsurile la toate întrebările noastre sunt deja în mintea noastră, numai că noi ne învățăm să ascultăm doar de „tiparele” care ne-au fost turnate în minte de cei care ne-au format (deformat față de „programarea” lui Dumnezeu). Acum, mintea ta lucidă, responsabilă, făcând inventarul pierderilor datorate unui fel de a fi care, cândva, ți-a fost de folos pentru că numai așa credeai că obții atenție și dragoste, te invită să faci o schimbare majoră. Ai în tine tot ce-ți trebuie pentru asta, altfel nu te tulburau gândurile și întrebările. Ai doar nevoie să faci efortul, care e o adevărată moarte pentru ego-ul tău, de a birui obișnuința și confortul psihic oferit de ea. Știi tu, acel incredibil: „rău cu rău, dar mai rău fără rău”!
Numai tu știi, sau vei descoperi dacă vei voi, ce durere și frică te-au obligat cândva să-ți pui masca aceea de „statuie de fier”! Și, dacă vei conștientiza asta și-ți vei asuma ce n-ai putut, sau ai refuzat atunci să trăiești, vei ierta toate, vei da slavă lui Dumnezeu pentru toate și vei fi liber.
Dacă vrei, îți pot fi de folos făcând împreună Seminarul nostru online „Să ne vindecăm iertând.”
Cu drag și încredere te aștept cu noi vești despre tine,
Maica Siluana