Când mi-au venit gânduri de înălțare și părere de sine, în loc să mă sperii de ele ca până acum și să-mi fie rușine de ele, mă uitam pur și simplu la ele și, în același timp, le arătam Domnului în rugăciune și spuneam: „Doamne mintea mea e bolnavă, se înalță nici nu mai știu până unde... vino Tu și vindec-o!”. Uitându-mă cumva la mintea bolnavă, am avut mare bucurie că mi-am dat seama că eu nu sunt doar mintea asta, mă uitam la ea cu o altă minte și m-am umplut de nădejde și bucurie când am văzut că eu mai am și altă minte, care poate spune despre mintea asta că e bolnavă, care se roagă pentru vindecare, care iubește rugăciunea și umilința.
PR