Când mi-au venit gânduri de înălțare și părere de sine, în loc să mă sperii de ele ca până acum și să-mi fie rușine de ele, mă uitam pur și simplu la ele și, în același timp, le arătam Domnului în rugăciune și spuneam: „Doamne mintea mea e bolnavă, se înalță nici nu mai știu până unde... vino Tu și vindec-o!”. Uitându-mă cumva la mintea bolnavă, am avut mare bucurie că mi-am dat seama că eu nu sunt doar mintea asta, mă uitam la ea cu o altă minte și m-am umplut de nădejde și bucurie când am văzut că eu mai am și altă minte, care poate spune despre mintea asta că e bolnavă, care se roagă pentru vindecare, care iubește rugăciunea și umilința.
PR
Da, Suflet drag
Da, Suflet drag, Acum ai cunoscut pe viu că omul e subiect liber, e cineva conștient de sine și de lucrările sale. E un pas important pe calea devenirii ipostatice, cum ne învață Părintele Sofronie de la Essex.
Curând vei vedea asta și în aproapele, vei distinge între boala omului care greșește sau păcătuiește și persoana lui.
Cu mare bucurie și recunoștință pentru nevoința ta și cu rugăciune,
Maica Siluana