Sărut mâna, Maică Siluana!
Eu am învăţat de la dumneavoastră un lucru foarte simplu, dar care mi-e de mare ajutor, şi anume acela de a-I adresa Bunului Dumnezeu exact întrebarea care mă frământă şi voi primi răspuns.

Am totuşi o dilemă: mă simt foarte bine când pot să îi ajut pe alţii şi cred că acesta este rostul meu pe acest pământ. O fac dezinteresat şi cu foarte mare plăcere. Uneori mi se reproşează tocmai acest lucru "că prea mă bag", şi atunci mă simt atât de rănită şi derutată încât greu îmi revin. Ştiu că a ajuta pe cineva fără să-ţi ceară poate fi considerat ca o agresiune, dar sunt fel de fel de situaţii. Când văd că cineva e gata să scape copilul din braţe, eu să nu intervin pentru că nu mi-a cerut?

Tare mult doresc să mă corectez.

Vă rog din suflet să-mi daţi un sfat!

Vă mulţumesc!

Cu deosebit respect,

Bunica