Sărut mâna, măicuţă!
Am citit unul dintre răspunsurile date de sfinţia voastră unei fete care avea nevoie de un susţinător în credinţa ei. M-am oprit la unul dintre sfaturi: că cei care împărtăşesc aceleaşi idealuri ar trebui să se susţină, să se cunoască - şi asta fără complicaţii sentimentaliste. Şi aici intervine nevoia MEA de un răspuns din partea sfinţiei voastre. Se ştie că o sensibilitate neluminată de harul divin nu duce decât la slăbiciune, boală. Eu ce să fac, măicuţă, dacă nu-s deloc luminată şi nu prea am şanse?... Dar nu pot să nu cad în sentimentalism. Dacă aud o poveste tristă, dacă îmi povesteşte cineva necazurile lui, uneori mă simt atât de rău că trebuie să stau şi în pat. Ce să mă fac cu mine însămi? Sunt dereglată sentimental. Nici nu pot să mă uit la ştiri uneori.

Cu drag mult,

A