Sărut mâna, măicuţă!
Am citit unul dintre răspunsurile date de sfinţia voastră unei fete care avea nevoie de un susţinător în credinţa ei. M-am oprit la unul dintre sfaturi: că cei care împărtăşesc aceleaşi idealuri ar trebui să se susţină, să se cunoască - şi asta fără complicaţii sentimentaliste. Şi aici intervine nevoia MEA de un răspuns din partea sfinţiei voastre. Se ştie că o sensibilitate neluminată de harul divin nu duce decât la slăbiciune, boală. Eu ce să fac, măicuţă, dacă nu-s deloc luminată şi nu prea am şanse?... Dar nu pot să nu cad în sentimentalism. Dacă aud o poveste tristă, dacă îmi povesteşte cineva necazurile lui, uneori mă simt atât de rău că trebuie să stau şi în pat. Ce să mă fac cu mine însămi? Sunt dereglată sentimental. Nici nu pot să mă uit la ştiri uneori.
Cu drag mult,
A
Draga mea A.
Ce să faci? Să te aşezi în rânduiala sfântă a persoanei umane aşa cum a fost gândită de Dumnezeu şi cum o vindecă El acum în Biserica Lui!
Un om sănătos în Domnul este omul care are mintea în inimă. Atunci va acţiona sănătos. Acţiunea sănătoasă înseamnă chemare harului, prin rugăciune, peste unirea răcelii gândului cu fierbinţeala sentimentului! Din acestă "nuntă" subtilă se va naşte fapta iubitoare după care tânjim şi ca primitori şi ca dăruitori!
Iertarea şi Rugăciunea Numelui te vor ajuta! Te vor conduce Acolo!
Cu drag şi respect,
M. Siluana