Dragă măicuţă Siluana,
Cu mila Bunului Dumnezeu am început sesiunea 5, la seminarul iertării. Mă tem tare că n-am să reuşesc, dar tot continui. Mă încearcă un soi de spaimă a minţii, cu motivele depresiei pe care am suferit-o la 14 ani, şi ulterior la maturitate pe fond de idei religioase preluate de la bunica, din cărţi de credinţă (pe care le-am citit egoist, nefăcând voia Lui) ideea că sunt foarte păcătoasă (credeam asta şi la 14 ani, când m-am îmbolnăvit) şi mă tem că aceste gânduri şi spaime să nu se transmită şi la copilul meu... că nu o să-l pot ghida pe drumul firescului şi al iubirii de Dumnezeu... Mă tem să nu cad în depresie din nou... sunt blocată în durere nemărturisită. Vă rog să mă ajutaţi.

Cu drag şi respect,

Mihaela