Dragă măicuţă Siluana,
Cu mila Bunului Dumnezeu am început sesiunea 5, la seminarul iertării. Mă tem tare că n-am să reuşesc, dar tot continui. Mă încearcă un soi de spaimă a minţii, cu motivele depresiei pe care am suferit-o la 14 ani, şi ulterior la maturitate pe fond de idei religioase preluate de la bunica, din cărţi de credinţă (pe care le-am citit egoist, nefăcând voia Lui) ideea că sunt foarte păcătoasă (credeam asta şi la 14 ani, când m-am îmbolnăvit) şi mă tem că aceste gânduri şi spaime să nu se transmită şi la copilul meu... că nu o să-l pot ghida pe drumul firescului şi al iubirii de Dumnezeu... Mă tem să nu cad în depresie din nou... sunt blocată în durere nemărturisită. Vă rog să mă ajutaţi.
Cu drag şi respect,
Mihaela
Draga mea Mihaela
Spaima minţii tale e o idee pe care ţi-a băgat-o cineva în minte! Binecuvântarea o va şterge! Vei descoperi că Domnul e Iubire şi că poţi sta în faţa Lui fără crispare şi cu drag! Nu mai da atenţie păcatului tău fără să simţi mila lui Dumnezeu! Acestea două merg împreună fetiţa mea dragă şi asta e taina Ortodoxiei: conştientizarea mizerabilităţii noaste deodată cu cea a iubirii absolute a lui Dumnezeu! Orice abatere de-a dreapta sau de-a stânga acestor mari borne ale credinţei ne face rău!
Acum, că eşti foarte aplecată înspre conştientizarea stării de păcat, te rog, să te apleci mai mult spre a conştientiza dragostea lui Dumnezeu pentru om, indiferent cât ar fi de păcătos! Părintele Duhovnic te va învăța să ţii cârma dreaptă, iar seminarul îţi va da posibilitatea să reacţionezi cu binecuvântare în loc de teamă sau apare la orice îţi va oferi viaţa!
Cu drag şi încredere,
M. Siluana