Mi-e frică de Dumnezeu. Mi-e frică de faptul că nu mă va mai tolera. Am multe păcate. Mă spovedesc de ani de zile (nu neapărat în posturi) şi cum am terminat Spovedania, repet păcatele. Pentru cele mai multe dintre ele, regret, însă pentru altele, nu. Analizând în retrospectivă anii de când mă spovedesc, am ajuns la concluzia că nu m-am îndreptat în privinţa nici unui păcat, ci dimpotrivă, fac mai multe rele. Chinul şi preocuparea sunt din ce în ce mai mari când mă privesc în oglindă, dar nu am nici un strop de voinţă să mă îndrept. Ce să mă fac? Ştiu că sunt slabă, dar nu mă pot consola cu acest gând. Şi mi-e frică de supărarea lui Dumnezeu!
Mihaela