Maică Siluana, învăţaţi-mă despre ascunderea duhovnicească, despre tăcere, despre linişte, despre cum pot ajunge să cinez cu Mântuitorul Hristos. Cum pot să-I cer haina bucuriei duhovniceşti?

Eu în schimb vă spun un meşteşug, pe care să nu-l uitaţi şi să-l spuneţi celor care vor să se elibereze din închisoarea patimilor. Dar să nu spuneţi niciodată de la cine îl ştiţi. Iată care este: dacă un om simte că are o patimă, nu contează cât este de mare şi dacă vrea mult să scape de ea, chiar dacă nu crede că se poate, dar ar vrea mult să se elibereze, să facă acestea: într-o zi de vineri, sau miercuri să nu mănânce nimic, adică să postească şi aşa ca şi cum ar vorbi cu Dumnezeu să strige toata ziua cu mintea sau cu inima să-l scape de patima aceea, dar să menţioneze care este. Nu va trece ziua şi Hristos îl va elibera pentru totdeauna. Iar dacă omul se sperie de greutatea de a nu mânca nimic şi de a nu bea o zi, încurajaţi-l să postească măcar până la ora trei după amiaza şi apoi să guste ceva de post. Dimineaţa poate să ia nişte anafura. Patimile stau în inima omului ca nişte şerpi scârboşi ascunşi şi aşteptând sfârşitul nostru ca să-şi satisfacă pofta răutăţii lor. Domnul să vă ajute.

X