Îmi urăsc tatăl! Îl urăsc, îl urăsc, îl urăsc!
Să nu-mi spuneți că trebuie să ne iubim aproapele și vrăjmașii că știu asta. Chiar trebuie să iubim pe cei ce ne fac rău? Chiar dacă ne mutilează? Nu avem datoria să ne apărăm viața? Am senzația că dacă iubesc pe cineva care îmi face rău nu fac decât să-i mai dau o șansă și o ocazie să mai facă rău. Și cum să iubești un monstru? Adică, nu e păcat să iubești un monstru? Nu faci decât să-i dai apă la moară și să-i cânți în strună. Iertați-mă, dar unii oameni au ajuns un așa grad de dezumanizare că sunt de-a dreptul diabolici.
S. B.