Mulțumim Bunului Dumnezeu și dumneavoastră Măicuță pentru sfaturile pe care mi le-ați dat. Mă gândeam câte odată că tare mult mi s-a împietrit inima (ca o consecință a multelor și cumplitelor păcate pe care le-am făcut, și Doamne iartă-mă, de care încă nu m-am lăsat de tot) pentru că vedeam că nu simt bucuria celor care se bucură și nu simt tristețea celor întristați. Mă gândeam: oare mă voi mai înduioșa vreodată, voi mai plânge vreodată văzând pe cineva bolnav sau necăjit? Răspunsul care se ridică în mine era că nu. Dar se pare că m-am înșelat. Încă o dată mulțumim Bunului Dumnezeu și dumneavoastră Măicuță pentru că, citind mesajul pe care mi l-ați trimis s-a înmuiat inima asta împietrită și mi-au dat lacrimile.

...Într-un alt mesaj o să vă scriu pe scurt viața mea și dacă considerați că va fi de folos pentru alți oameni puteți s-o puneți pe site. Am apelat la „bioenergie” (am pus intenționat în ghilimele) iar ceea ce am trăit și am simțit acolo a fost înfricoșător. Nădăjduiesc că va folosi.
Vă mulțumesc,
Gheorghe