Cum trebuie să procedăm cu soţii care ne mai vorbesc urât (ironic) atunci când văd că femeile lor greşesc?
Cum trebuie să procedăm cu soţii (prietenii) care au impresia că soţiile (prietenele) nu se pricep mai la nimic?

Citeam într-un mesaj postat aici, Măicuţă, că o femeie chiar dacă nu se înţelege prea bine cu soţul rămâne cu el pentru că-l iubeşte. Însă tot acolo am citit că o femeie nu trebuie să-şi lase bărbatul în păcat crezând că ea îl va schimba.

Sincer nu ştiu cum e mai bine. Stăteam şi mă gândeam că dacă o astfel de femeie mai face şi copii cu bărbatul ei care nu o apreciază aşa cum e şi o ironizează la orice greşală, ce educaţie vor primi acei copilaşi? Cum vor creşte? Ei simt tensiunea din familie chiar dacă nu aud când părinţii se ceartă.

Oare divorţul nu e ceva bun în toată această poveste? Decât să se complice lucrurile şi să nu mai fie nici o scăpare?

E greu cu căsătoriile, mulţi oameni nici nu-şi dau seama câte schimbări aduc.

Majoritatea femeilor nu se căsătoresc pentru că simt asta, ci din teama de anumite consecinţe, din interes pentru că el are bani, are situaţie sau mă iubeşte, este un băiat cu suflet mare.

Să ne rugăm pentru astfel de bărbaţi şi să ne comportăm cum trebuie, fără să-i jignim şi să fim muncitoare. Dacă însă situaţia nu se schimbă, ei tot nu apreciază nimic, o ruptură cred că e cea mai bună soluţie, nu?

Poate că aşa bărbatul îşi va da seama de greşelile pe care le-a făcut şi se va schimba... măcar pentru el.

Ce părere aveţi Măicuţă?

Ştefi