Sărut mâna, Maică,
Vă rog să-mi vorbiţi cum aş putea să scap de imaginaţie. Cu ajutorul lui Dumnezeu am început să fac lucruri mai bune, însă nu pot să scap de imaginaţie.

Îmi vin în cap gânduri de mărire şi când îmi vin mă tot căznesc să nu le primesc şi mă concentrez atât de tare să nu le primesc încât la un moment dat mă doare capul.

Am citit o grămadă de cărţi creştine şi, cum spunea şi Gabriela, este o foame duhovnicească şi la mine, încât aş citi până aş rupe. Mă rog Domnului să îmi bage în cap cuvintele Sale. Încerc să îmi însuşesc oarecum Vieţile Sfinţilor, însă imaginaţia nu se duce. Uneori mi se pare că nu-mi trece nimic prin cap, parcă sunt retardat mintal. Mi se pare că am, maică, câteodată, un misticism bolnav, am o senzaţie ciudată care mă duce la deznădejde, dar îmi spun că singurele cuvinte adevărate sunt Cuvintele Domnului şi continui aducându-mi nădejde.

Vă mulţumesc mult şi vă rog să mă iertaţi dacă spun prostii.

Nicu