Binecuvântează Maică! Știu că zi de zi primești o sumedenie de mesaje, și uneori nu reușești să răspunzi tuturor enoriașilor.
Te rog, acceptă și rândurile mele, și iartă-mă pe mine păcătosul că îndrăznesc să te deranjez.
Am 22 de ani, o vârstă frumoasă care îmi ridică aspirațiile până la infinit. Știți că tinerețea în zilele de astăzi e foarte zbuciumată. Recunosc că am uitat de rugăciune, și L-am înstrăinat pe Hristos de lângă mine. Cred că acuma mai există liniștea mea sufletească datorită rugăciunilor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
...Maică, la acești 22 de ani încă nu mi-am găsit o persoană care să mă iubească, nu mi-am găsit jumătatea... chiar nu știu deloc ce înseamnă ”o întâlnire sentimentală”. Mi-e frică să nu devin egoist... Prietenii mei au diverse aventuri... și uneori fac glume pe seama mea că încă mai sunt singur... Dar nu glumele lor mă deranjează, căci eu nu doresc să mă arunc în patima desfrânării și să distrug inimile nevinovatelor fecioare. Căci tot noi, bărbații, le sucim mințile...
Iubesc o domnișoară cu patru ani mai mare ca mine, chiar aș dori să mă căsătoresc cu ea... Nu am curaj să îi spun ce simt căci ea vede în mine un ”prieten” ...deși cred că bănuiește ceva, dar se preface că nu știe... Mi-e frică maică să nu fiu singur toată viața. Da... îmi iubesc părinții, meseria... îmi stimez prietenii... dar... simt că am nevoie de o dragoste sinceră... M-am buimăcit...
Oare de ce iubim ceea ce nu ne aparține? Nu pot înțelege... Cred că Dumnezeu mă va ajuta... Eu sunt obișnuit cu singurătatea... chiar o iubeam. Acum sunt la o vârstă când trebuie să fac fericit și eu pe cineva...
Mulțumesc pentru atenție... Cu respect, Dumitru.