De-a lungul anului am dobândit o ranchiună împotriva sfinților de care vreau să mă vindec. Deci caut leac.
M-am gândit că dacă acești numeroși sfinți ne-ar iubi și s-ar ruga pentru noi, ar fi alta situația, ar fi mai puțină necredință, mai puțină răutate, mai puțini oameni amăgiți de întuneric.
Dacă le-ar păsa de persoanele din familia mea de exemplu și s-ar fi rugat pentru ei, păi nu ar mai fi o așa de multă necredință și răutate. Nu zic că nu ar fi deloc dar s-ar fi diminuat. Mai e faptul că mulți nu au ocazia să-L cunoască pe Dumnezeu, mulți mor tragic, brusc, fără să aibă ocazia să moară spovediți și împărtășiți.
Eu, după viața mea de păcat și patimi multe, nu sunt sigură că nu le e silă de mine cel puțin sfinților care au fost mai aspri, mai ,,biciul lui Dumnezeu”.
Ei au ajuns la o așa o fericire, se bucură de așa o dulceață a vederii lui Dumnezeu de neînchipuit pentru bieții de noi, rătăciții de noi, care plătim vina de a ne fi născut în necredință. Ce le-ar păsa de noi, lor care gustă fericirea eternă?
Noi aici de multe ori mergem prin curse, prin capcane, pericole la tot pasul, și nu există o mângâiere că nu vom fi despărțiți de Dumnezeu prin păcate, prin patimi, prin o moarte bruscă, prin necredință etc.
Am avut și ranchiună împotriva lui Dumnezeu și a Maicii Sale dar acestea s-au diminuat simțitor. Și cred în iubirea și purtarea lor de grijă. Cel puțin acum, nu știu ce o fi mâine.
Cu iertăciune,
Un suflet rănit