Ne întrebăm de multe ori
Ce se întâmplă? De ce mori?
De ce mor oamenii tineri
Și-atât de buni, ca niște îngeri
De ce se-mbolnăvesc copii
Ce n-au apucat să crească... mii
De ce mor chiar și în război
În loc de joacă... tărăboi...
De ce, de ce ne despărțim
Când noi doream pe veci să fim?
De ce, mereu ne întrebăm
Când viața contabilizam.
Multe-ntrebări primesc răspuns
Cele mai multe... nu... poate, doar... sus
Mulți dintre noi se pierd întrebând mereu
Neputând să treacă de zilele negre, de greu.
Dar, dacă a venit momentul
Și pentru noi... Dumnezeu, Cuvântul,
Ne lămurește... sau, doar ne dă putere
Să mergem mai departe... prin noroi... prin fiere
Și... chiar... într-o zi...
Care?... Când?... El, Bunul, o ști
Viața s-o vedem frumoasă, în fiecare secundă
Astfel, o facem, o avem, fecundă.
Și doar atunci, cu-adevărat... vom trăi
Sper pentru toți, că a fost, că va fi
Că va fi din acest moment, oameni buni!
Sau de săptămâna viitoare, chiar de luni!