Sărut mâna, Măicuţa noastră!

Încerc să scriu acest mesaj mai mult cu speranţa de a-l citi Ludmila şi cu certitudinea de a fi verificat în prealabil de bunătatea şi îngăduinţa dumneavoastră, astfel încât de s-ar strecura vreo făţărnicie, maică, din tot sufletul, vă rog să n-o lăsaţi să amărască vreun sufleţel...

Se pare că am suferit ambele de aceeaşi "boală" (se prea poate să greşesc), care parţial vindecată a lăsat urme sau mai bine zis a descoperit răni pe care abia acum ne dăm seama că trebuia să le pansăm... iar una dintre acestea a fost şi la mine... Am reuşit, cu ajutorul Domnului, să înţeleg parabola fiului risipitor (sau aşa cred), căci eu o transpuneam doar în relaţia lumească (căci doar cu aceea mă confruntam şi de acolo a pornit totul) și bineînţeles greșeala înţelegerii. Maică... eu eram copilul care stătea lângă părinte şi nu s-a bucurat niciodată de ospăţul cu care a fost primit fratele... Ce durere era în sufletul meu, căci jinduiam şi eu după "viţelul cel gras"... până când am înţeles că dacă-l voieşti, trebuia să fii ca TATĂL, adică să ieşi şi tu în întâmpinarea fratelui şi numai aşa te puteai bucura de bucate... Eu, măicuţă, îl voiam doar pentru mine ca răsplată a aşa zisei ascultări, şi dacă se putea să nu-l împart cu nimeni...

Ludmila, lucrurile astea pe care eu le consideram expresie a nebuniei (de ce nu puteam să fiu şi eu ca ceilalţi, nu înţelegeam...) le-am spus părintelui, a zâmbit, nu mi-a explicat nimic, am plecat supărată că-l deranjam cu sclifoselile mele... dar Domnul a văzut durerea mea, căci căutam cu adevărat răspuns. Şi a venit. Aşa cred, că este de la EL. Spune-I Domnului tot, căci nu te va lăsa fără răspuns! Eu mai am câteva telegrame trimise prin mesagerul: "părintele meu".

Măicuţă bună, iertaţi-mă dacă v-am supărat cu aceste cuvinte, şi dacă ceva nu-i la locul său, faceţi-vă că s-a pierdut mesajul... Sunt olteancă şi ştiu cum e... şi pe deasupra şi bucuroasă mult de tot. Aveaţi multă dreptate când aţi spus că o să mai am necazuri, dar acestea nu vor fi decât locuri de întâlnire cu Domnul...

Maică, vă mulţumesc din suflet că m-aţi făcut să sparg gheaţa de la suprafaţa sufletului meu... VĂ MULŢUMESC!!!!! Şi Domnului cu mult mai mult!!!!!!

Iertaţi-mă!

Irina