Preascumpă Măicuță!

Stau și mă întreb: oare să fi lăsat Dumnezeu proiecția ca pe un fel de sistem de autoaparare (supraviețuire) al nostru? Sau e cea mai mare înșelăciune și batjocură a diavolului la adresa noastră, având în vedere enorma risipă de energie ce rezultă din timpul în care chiar credem în proiecțiile noastre? Sau Dumnezeu permite să trăim în această înșelare în ideea, că smerenia noastră din momentul trezirii să fie pe măsura așteptărilor Sale?
Știți când am simțit cea mai mare eliberare din viața mea? În momentul în care am înțeles nu atât faptul că eu nu am iubit pe nimeni niciodată , cât faptul, că eu "iubeam" până la durere ceva ce nici n-a existat vreodată! Asta da lecție!
Abia acum înteleg de ce îmi poruncește Dumnezeu să nu îmi fac chip cioplit ca să nu mă închin lui!
Măicuță, n-a rămas nimic din mine, decât un biet observator, care Îl urmăreste pe CEL CE IUBIRE ESTE!
El, Dumnezeul și Mântuitorul nostru să fie lăudat, slăvit și binecuvântat și să vă răsplătească pentru ascultare!
Vă sărut manuțele cu recunoștință,
Kati