Uite ce mi-a zis un baiețel de cinci ani, pe nume Kai: Delia, mama și tata s-au despărțit nu fiindcă nu se mai iubeau, ci fiindcă nu mai aveau loc în aceeași casă și fiecare are nevoie de spațiul lui, nu-i așa?

 

Mi-au dat lacrimile; dorința lui ca iubirea dintre părinți să fie intactă, iubirea parinților fiind maximul de siguranță pe care-l poate primi un copil, era atât de mare, încât mecanismul de apărare, mintea, a construit rapid o versiune care să-i țină în frâu frica. E extraordinar și uimitor să descoperim cum iau naștere aceste mecanisme pe care apoi le amplificăm, le dezvoltăm și le desăvârșim... doar din nevoia de a ne simți în siguranță. Dar și mai uimitor este să descoperim că putem renunța la ele și că încă suntem în siguranță! Însă... fiecare are parcursul lui, mai încet sau mai rapid!