Vă sărut mâinile, măicuţă dragă!
Doamne ajută!

Încep a vă scrie aceste rânduri din dorinţa sinceră de a ajuta pe cineva apropiat. Maică, acest cineva este un bun prieten, faţă de care simt aşa o milă... are 28 de ani, e un tânăr foarte inteligent, dar are o mare problemă. El nu mai crede în Dumnezeu. Până la vârsta de 14 ani a crezut, cânta la strană şi chiar îmi vorbea aşa frumos de acele clipe. Dar deodată s-a produs, zice el, o "ruptură"şi nu a mai simţit nimic. Astfel a uitat de Dumnezeu şi acum zice că se consideră ateu. Dar Domnul, care nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, nu l-a uitat. Am încercat să-l aduc la slujbe, mi-a zis doar că a simţit o linişte şi atât. Am încercat să vorbesc cu el să-i explic, să-l conving. Nu prea am avut succes. Mi-a zis că dacă e să creadă vreodată va veni de la sine şi că va urma chemarea. Mi-aduc aminte acum de ceea ce zicea un părinte: "Ortodoxia nu convinge, ci seduce". Poate asta o fi de folos pentru el. Ce să fac, măicuţă? Să-i mai vorbesc de Domnul sau să-l las în pace şi să mă rog pentru el să creadă din nou?

Vă mulţumesc, vă îmbrăţişez cu recunoştinţă şi vă urez multă sănătate!

Marinela