Prietenii sunt camarazi de război

Printer-friendly versionSend by email

Stau lângă fereastră şi simt cum soarele îmi zâmbeşte timid printre ramurile copacilor. Îi zâmbesc şi eu cu toată inima şi mă uit mai sus, închid ochii şi spun: Îţi mulţumesc din suflet! Doar atât. Îţi dau slavă pentru floarea rară pe care mi-ai dăruit-o. Pentru Prietenie.
Un gând bun pentru toţi prietenii mei şi un Acatist de mulţumire Domnului, care mi-a trimis prieteni care să mă asculte, să mă lumineze, să îmi smulgă un zâmbet, să îmi şteargă o lacrimă şi să mă iubească aşa cum sunt. Prieteni cu care să merg la biserică, în pelerinaje, la conferinţe.

Prietenii sunt oglinzi ale sufletului, camarazi de război.

O rugăciune pentru fiecare şi veşnică recunoştinţă!

P.S: un gând izvorât prin "Meşteşugul bucuriei".

Alexia

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar