Maică,
Vă scriu din nou, deoarece, citind câteva din răspunsurile dumneavoastră la o întrebare, am descoperit că ştiam un lucru fals despre iubirea şi desfrânarea dinaintea căsătoriei. Ei bine, eu am un prieten pe care îl iubesc, dar acesta nu doreşte să facem nunta şi nici măcar logodna, decât mai târziu, când vom avea o stabilitate financiară. Noi întreţinem relaţii sexuale, însă acestea vin din partea mea mai mult din obligaţie (adică frică, poate va pleca de lângă mine şi dorinţa de a nu-l vedea supărat), dar nu numai; deşi găsesc greu să vă zic, din respect, eu nu pot obţine satisfacţia fizică, să zicem aşa, şi asta din motive psihologice (am fost abuzată sexual când aveam cam 9-11 ani) şi încerc să o găsesc. Ideea de bază este: cât de mult greşesc în ceea ce fac, în legătură cu prietenul meu? Cum aş putea să îl conving pe prietenul meu să încetăm relaţiile sexuale sau să ne logodim măcar? Şi cât de greşit este să îţi doreşti să obţii plăcerea fizică, din moment ce aceasta ne este dată de Dumnezeu? Vă rog să mă scuzaţi dacă v-am supărat sau jignit cu ceva, în legătură cu ceea ce am scris, dar nu prea am încredere în preoţi, în general, datorită unor experienţe anterioare, dar am încredere în ceea ce îmi veţi spune dumneavoastră. Cu tot respectul, vă mulţumesc.

A.