Dragă Maica Siluana,

Citesc de o vreme răspunsurile la întrebările de pe site și de multe ori găsesc exact ceea ce îi trebuie sufletului meu - vă mulțumesc pentru asta!

Dar eu tot sunt încă îndoită, îmi doresc să cred în Dumnezeu și să trăiesc o viață cu adevărat întru Hristos, însă mai am până acolo, am avut multe rătăciri și am în continuare multe îndoieli și frici.

O întrebare pe care mi-o pun adesea este: De ce nu ne-a făcut Dumnezeu mai buni? Ne-a dat libertate, dar ne-a făcut slabi și păcătoși, atât de egoiști și orbi, și e nevoie de atâta trudă să nu ne lăsăm conduși de relele firii noastre omenești. De a îngăduit Dumnezeu asta, de ce nu ne-a făcut mai buni, să avem credință mai ușor și să ne creeze în așa fel încât să fim mai buni, mai pe placul Lui?

Știu că totul a început cu căderea din Rai, dar de ce a îngăduit Dumnezeu și asta? Ar fi putut să creeze o grădină în care să nu existe nicio ispită sau un Adam care să nu aibă tentația răului.

Și apoi, de ce a îngăduit atâta suferință? Am citit mai multe răspunsuri la întrebarea asta și pot înțelege, parțial. Nu pot înțelege de ce viața omului trebuie să fie atât de grea, să fie așa de greu să ne luptăm cu pornirile noastre rele și să mai întâlnim și boală, suferință, moarte. Uneori mi se pare totul așa de greu și mă întreb de ce a creat Dumnezeu lumea așa cum a creat-o.

Va mulțumesc mult, dacă aveți timp să îmi răspundeți la întrebare.

Cu recunoștință și cu speranța aproprierii de Dumnezeu,
Ana