Doamne-ajută, maica Siluana!

Dacă se poate, vreau să vă întreb ceva. Ce pot face ca să mă apropii de Dumnezeu, așa încât să pot ajunge să Îl iubesc și să cred din toată inima în El (nu am credință deloc)?
Aș vrea să Îl cunosc mai bine, doar că am foarte puțină credință și chiar dacă mi-ați spune și dumneavoastră, de exemplu, că El e milostiv, eu o să încep să îmi pun întrebări dacă chiar e așa (gânduri de îndoială și necredință)... În plus, eu în loc să rostesc rugăciunea din inimă, cu durere, cu dragoste, eu o fac mecanic, din silă. Și oricât aș încerca, simt că eu chiar nu îmi pot iubi aproapele. Adică eu mă rog și încerc să ajut oamenii, dar totul din silă, nu din dragoste. Nu pot să fiu recunoscătoare lui Dumnezeu din cauza necredinței... Credeți-mă, absolut TOTUL fac din silă, până și când zic rugăciunea de mulțumire... Eu nu îmi pun încrederea în Dumnezeu, nu Îl iubesc, abia dacă cred în El, nu Îl cunosc, nu nimic.

Vă rog să mă iertați. 

Mulțumesc anticipat.

Carina