Super treaba cu fecioria, să scrie fiecare gândurile lui! Foarte tare! Pe mine mă obsedează, la modul cel mai serios! Doar că... de fapt ştiţi ce îmi place mie şi mă atrage în toată treaba asta? Acum îmi dau seama ce mă atrage: Taina fecioriei! Cred că asta e! Pentru că intră mai multe aici: şi puritate, şi inocenţă... şi mai sunt, dar nu ştiu eu! Da, asta mă atrage! Taina ei! Că mereu vreau să mă gândesc la ea şi parcă nu mă satur din "a traduce în limba mea"!
Are atâtea!

Şi pentru că e o taină, nici nu mai...

Dar cred că ştiu care e rolul tainei, tainei în sine: să rămâi pur şi simplu uimit, fascinat, "înmărmurit" în faţa ei pentru că, oricât te-ai strădui să îi ajungi şi să o înţelegi, nu ai cum să ajungi la ea!

Ah! E poezia aia a lui Lucian Blaga "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" şi zice acolo şi de taine, că nu le ucide, nu vrea să le înţeleagă, pur şi simplu să fie uimit, fascinat de ele: Şi nu ucid cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Da, dar de ce vrem să distrugem tainele şi să le înţelegem? De ce apare "nevoia" asta?

Hmmm...

F.