Şi aş vrea să vă mai întreb încă ceva, dragă Măicuţă Siluana, în legătură cu "Fericiţi cei săraci cu duhul, ca a lor va fi Împărăţia Cerurilor". Eu am citit şi în trecut mai multe explicaţii, dar nu prea m-au lămurit, nu m-au mulţumit. Ce înseamnă "cei săraci cu duhul"? Are legătură cu ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog în rugăciunea către Sfântul Duh: "Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare."? Adică să avem un singur duh, neamestecat cu alte duhuri (cu duhul leneviei, cu duhul mândriei, cu duhul înavuţirii etc., etc.), un duh care să nu varieze în situaţii diferite ale vieţii, să fie constant? Adică să fie pur, curat, statornic, puternic, putere doar de la Duhul Sfânt şi nu de la alte duhuri potrivnice. Asta înseamnă "sărac cu duhul"? Sau ce?
Codruţ