Dragă Măicuţă,
Ce să fac ca să pun hotar patimii din mine? Ce să fac pentru că sunt robit de ea cât 10 oameni la un loc? Nu am forţă să mă lupt, nu am... sunt slab. Ştiu că ce fac e rău, ştiu că îl jignesc pe Dumnezeu prin păcatele mele, ştiu că sunt un mare ticălos, şi totuşi nu mă opresc. Asemenea porcului care se întoarce în tina lui, aşa sunt şi eu. Cu nimic nu mă deosebesc de un drogat sau de un alcoolic. Acea "sete" nestăvilită către patimă mă atrage ca un magnet şi nu pot rezista.

NU POT, MĂICUŢĂ!!! MĂ ÎNŢELEGEŢI?

Mi-e groază, pentru că am impresia că Dumnezeu o să mă părăsească până la urmă, lăsându-mă în necurăţia mea. Chiar dacă o mărturisesc la scaunul de Spovedanie, ea nu vrea să plece din mine, şi mi-am dat seama, scumpă măicuţă, că de fapt ea este o parte din mine, o parte foarte mare. Nu pot să mă lupt, pentru că mi se întunecă întreaga raţiune. Ce să fac??? Nu merit să fiu chemat fiu al lui Dumnezeu. Eu vreau să fiu sclavul Lui, dar al Lui şi nu al vrăjmaşului.

Cu durere în suflet,

Dănuţ