Vreau să vă spun că eu nu vreau să am copii. Oare de ce? Pentru că nu mă simt pregătită, pentru că nu simt iubire în căsnicia pe care o duc, pentru că apar complicaţii atunci când nu există armonie în cămin...
Viaţa mea depinde de alegerile pe care le fac. Precizez că nu am făcut avort şi nici nu voi face, e singurul lucru din viaţă de care sunt sigură. Mă refer la avort provocat... Însă deşi am stabilit cu soţul să avem un copil peste 1,5 - 2 ani, acum parcă nu mai vreau deloc. Şi? Cu ce te alegi dacă ai copii? E o mare responsabilitate, te bucuri de ei, dar şi suferi, de multe ori copiii nu-şi iubesc aşa cum trebuie părinţii, nu le aduc satisfacţii, o iau pe diverse drumuri, îi fac mereu să fie îngrijoraţi. E greu de comunicat cu un copil, cu un adolescent, pentru că se ştie că au stări când de bucurie, când de tristeţe inexplicabilă. Trebuie să ai atâta răbdare şi să ştii şi multă psihologie, căci dacă îi spui o anumită frază poate fii interpretă etc. E ca şi cum îţi dă cineva ceva de care să ai grijă, să-i dai tot ce trebuie. Dar nu ai garanţia, în ciuda educaţiei bune pe care i-ai dat-o, că o să te iubească cu adevărat şi că se va zbate să ducă o viaţă bună.

Chiar... Dumnezeu are garanţia că noi Îl vom iubi înainte de a ne aduce pe lume? De ce a mai făcut această alegere, când mulţi oameni nu-L iubesc şi El vede asta? Nu pot înţelege!

Cineva