Sărut mâna, maică Siluana!
Iertaţi-mă pentru îndrăzneala de a vă "cufunda" în problemele mele, în parte nedefinite... însă simt nevoia unui răspuns sincer, pe care mi-a fost teamă să-l aflu până în momentul de faţă.

Nu-mi pot explica nici acum cum "am aterizat" în facultatea de psihologie. Sunt studentă în anul I şi pe zi ce trece mă tem tot mai mult de calea pe care "am decis" să o urmez.

Evit să învăţ materialele predate la facultate (examenele sunt uşoare) şi studiez psihoterapia ortodoxă...

Maica Siluana, ce şanse voi avea în a-mi ajuta pacienţii, ţinând cont de faptul că sunt un simplu om, fără har duhovnicesc?

Ioana