Măicuţă iubită, ştiţi de ce vă spun "măicuţă"?
Nu atât pentru că sunteţi monahie, cât pentru că, din prima clipă în care v-am scris, v-am simţit ca şi cum dumneavoastră aţi fi mama mea adevărată. Şi pe măsură ce merg mai mult pe calea Seminarului, cu atât mai mult mi se accentuează acest sentiment. Măicuţă, poate că e doar o refulare a nevoii mele de afecţiune şi protecţie, dar sincer, eu cred că în sens duhovnicesc, chiar sunteţi mama mea. Acum mă purtaţi în pântece, ca să mă naşteţi spre o viaţă adevărată.

Aşa că, dacă vă spun măicuţă, pun în acest cuvânt toată dragostea mea şi tot sufletul meu.

Şi ştiu sigur că mulţi din cei care vă scriu simt acelaşi lucru. Citeam acum câteva zile mesajele celorlalţi de pe Site, şi aveam senzaţia că ei sunt eu, nu pentru că problemele lor ar fi şi ale mele, nu întotdeauna e cazul, ci pentru că între noi se creează cumva o legătură, o unire minunată, până la identificare, deşi rămânem unici în felul nostru.

Sunt sigură că înţelegeţi despre ce vorbesc.

Cu toată iubirea şi nădejdea în Domnul,

Miruna