Maică, ce nume i-aş da necazului meu?
Numele fiicei mele, pe care nu-l pot scrie aici, unicul meu copil, deznădejdea mea.

Povestea începe cu ani în urmă, când am plecat cu soţia în capitală să-i cumpărăm o locuinţă fetiţei mele.

De atunci locuinţa a fost închiriată unor tineri. Recunosc, am obţinut câştiguri băneşti frumoase. Anii au trecut, fetiţa a intrat la facultate şi este în al doilea an. În octombrie 2006, în locuinţă a intrat o chiriaşă, studentă în anul 4 la psihologie.

De la început i-a manipulat mintea şi a făcut-o să creadă că eu şi mama ei îi suntem duşmani. Avea o putere de convingere uimitoare, mai ales în privinţa modului în care se pot câştiga banii. Aşa au început video-chaturile, anunţurile la matrimoniale, în care, colega de cameră, peştele, rechinul, diavolul, îi căuta clienţi. Devenise damă de companie. Oferea servicii sexuale contra unor sume de bani. Banii ajungeau la psiholoaga-peşte, care îi înghiţea pe toţi. Totul a ieşit la iveală atunci când fetiţa mea a refuzat să mai meargă la întâlniri. A fost şantajată, ameninţată, umilită, apoi alungată din propria locuinţă. N-am ştiut nimic, nu ne-a spus nimeni nimic. Când am aflat, deşi era noapte, am plecat spre Bucureşti, după îndelungi căutări am găsit-o la Mănăstirea Cernica, lângă racla Sfântului Calinic. Între timp, cealaltă fugise din locuinţă cu amantul ei. Mai târziu am aflat că spera să ne alungăm copilul de acasă şi să rămână totuşi în locuinţă !!!

Maică, noi am primit-o înapoi cu dragoste părintească şi cu multă milă. N-am spus nimic poliţiei, nu de ruşine, ci pentru că există un Dumnezeu al dreptăţii. După rânduială, am spovedit-o, a fost canonisită, ocrotită, apărată. Acum şi-a reluat viaţa.

Pentru păcatele mele, Dumnezeu m-a smerit până la pământ.

Maică Siluana, ce trebuie să mai fac pentru ea, ca părinte?

Cum pot s-o iert cu adevărat, din toată inima?