

Mântuirea strict personală
Căldură mare! Încă ne rugăm de o răcoare -
Şi un pahar de apă ar fi bun - Da, minerală!
Aer condiţionat, nu ar fi rău! Şi la picioare
O baie cu masaj la tălpi - Dă, Doamne Mare!
Căldură mare! Luaţi, săraci ai lumii, şi gustaţi:
Şi Coca-Cola, şi-alte băuturi răcoritoare!
Că bune sunt! A! N-aveţi bani? Atunci, răbdaţi,
Că sfântă e asceza-n vremi caniculare!
Căldură mare! Să slujim, monşer!
Un gât de apă rece, oare, n-ar fi bună?
Dar s-o împarţi, mărinimos, cu cei ce-ţi cer,
Altminteri o să pierzi, a celor sfinţi, cunună!
Căldură mare! Iarnă, de ar fi,
Ce bine ne-ar mai prinde ea în casă!
Să ne imaginăm că este frig, şi vom trăi
Canicula, ca pe o vreme prea geroasă!
Căldură mare! Încă ne rugăm
Mai mică robinetul cel ceresc să ne-o răsfire,
Deşi eu cred că el ne-nvaţă tainic din căldură să cedăm -
Căldură mare! Doamne, parcă-mi ies din pori!
Atunci o voce călduroasă se-auzi din nori:
"O, fiule, oricât de cald ar fi, să nu-ţi ieşi din iubire!"
(Smerit, am transpirat şi mai transpir şi-acum,
Cu gândul la strict personala mântuire... )
Cu închinare şi smerită plecăciune,
Şi mulţumire pentru rugăciune,
Jianu Liviu-Florian