Mântuirea strict personală

Căldură mare! Încă ne rugăm de o răcoare -

Şi un pahar de apă ar fi bun - Da, minerală!

Aer condiţionat, nu ar fi rău! Şi la picioare

O baie cu masaj la tălpi - Dă, Doamne Mare!

Căldură mare! Luaţi, săraci ai lumii, şi gustaţi:

Şi Coca-Cola, şi-alte băuturi răcoritoare!

Că bune sunt! A! N-aveţi bani? Atunci, răbdaţi,

Că sfântă e asceza-n vremi caniculare!

Căldură mare! Să slujim, monşer!

Un gât de apă rece, oare, n-ar fi bună?

Dar s-o împarţi, mărinimos, cu cei ce-ţi cer,

Altminteri o să pierzi, a celor sfinţi, cunună!

Căldură mare! Iarnă, de ar fi,

Ce bine ne-ar mai prinde ea în casă!

Să ne imaginăm că este frig, şi vom trăi

Canicula, ca pe o vreme prea geroasă!

Căldură mare! Încă ne rugăm

Mai mică robinetul cel ceresc să ne-o răsfire,

Deşi eu cred că el ne-nvaţă tainic din căldură să cedăm -

Căldură mare! Doamne, parcă-mi ies din pori!

Atunci o voce călduroasă se-auzi din nori:

"O, fiule, oricât de cald ar fi, să nu-ţi ieşi din iubire!"

(Smerit, am transpirat şi mai transpir şi-acum,

Cu gândul la strict personala mântuire... )

Cu închinare şi smerită plecăciune,

Şi mulţumire pentru rugăciune,

Jianu Liviu-Florian