Sărut mâna Măicuță!
Măicuță, voi medita la cele ce mi-ați scris. Grija mea trebuie să fie lupta cu păcatul. De restul se va ocupa Dumnezeu.
Și ar trebui să încep cu țigările și cu mâncarea. Și să mă rog mai mult, măcar dimineața devreme sau seara, și să țin post și să merg în continuare la biserică. Maică, vă spun sincer că, m-ați enervat de multe ori încât v-am și înjurat că tot îmi ziceați: „Domnul, Domnul”. Să mă ierte Dumnezeu. Dar mă și bucur că nu renunțați la mine, deși și taică-meu îmi spunea că sunt irecuperabil, altcineva că sunt imposibil. Cred că v-a fost greu să-mi ziceți că sunt minunat în primele mesaje. Nu e așa. Nu o zic să vă impresionez sau din falsă smerenie. Adevărul este că am obosit să mă tot împotrivesc. Maică, nu știu de ce dar parcă știu așa în adâncul meu că numai Dumnezeu îmi poate da odihnă și sentimentul împlinirii. Dar îmi ascund adevărul ăsta de mine. O să încerc să nu mai fiu superficial nici în rugăciune. Rugăciunea de dimineață nu prea mi-o fac. Maică și cu păcatul, eu nu înțeleg păcatul. Pentru mine parcă este generic lucrul ăsta. Dacă mă gândesc la țigări acum îmi vine în minte că păcat este tot ceea ce atentează la viață. Mă gândesc ca și la bucurie, dar deja filozofez, că nu este o simțire a mea, ci este citită din cărți. Gata. Eu mă chinuiesc să am „Împărate Ceresc” în minte, dar nu este cum trebuie. Trebuie și luptă. Maică, eu am observat în minte, când încerc să zic „Doamne binecuvântează pe cutare” că nu o zic cu toată inima. Parcă nu mă pot ridica suficient de sus încât să las toată ura asta inutilă. La urma urmei m-or fi rupt ei cu bățu’ și m-or fi înjurat dar, totuși, sunt pretexte, scuze.
Nicu
P:S: Maică, nu înțeleg nici care este voia Domnului și nici cum să mă las în voia Domnului.