Sărut mâna Măicuță!
Măicuță, voi medita la cele ce mi-ați scris. Grija mea trebuie să fie lupta cu păcatul. De restul se va ocupa Dumnezeu.
Și ar trebui să încep cu țigările și cu mâncarea. Și să mă rog mai mult, măcar dimineața devreme sau seara, și să țin post și să merg în continuare la biserică. Maică, vă spun sincer că, m-ați enervat de multe ori încât v-am și înjurat că tot îmi ziceați: „Domnul, Domnul”. Să mă ierte Dumnezeu. Dar mă și bucur că nu renunțați la mine, deși și taică-meu îmi spunea că sunt irecuperabil, altcineva că sunt imposibil. Cred că v-a fost greu să-mi ziceți că sunt minunat în primele mesaje. Nu e așa. Nu o zic să vă impresionez sau din falsă smerenie. Adevărul este că am obosit să mă tot împotrivesc. Maică, nu știu de ce dar parcă știu așa în adâncul meu că numai Dumnezeu îmi poate da odihnă și sentimentul împlinirii. Dar îmi ascund adevărul ăsta de mine. O să încerc să nu mai fiu superficial nici în rugăciune. Rugăciunea de dimineață nu prea mi-o fac. Maică și cu păcatul, eu nu înțeleg păcatul. Pentru mine parcă este generic lucrul ăsta. Dacă mă gândesc la țigări acum îmi vine în minte că păcat este tot ceea ce atentează la viață. Mă gândesc ca și la bucurie, dar deja filozofez, că nu este o simțire a mea, ci este citită din cărți. Gata. Eu mă chinuiesc să am „Împărate Ceresc” în minte, dar nu este cum trebuie. Trebuie și luptă. Maică, eu am observat în minte, când încerc să zic „Doamne binecuvântează pe cutare” că nu o zic cu toată inima. Parcă nu mă pot ridica suficient de sus încât să las toată ura asta inutilă. La urma urmei m-or fi rupt ei cu bățu’ și m-or fi înjurat dar, totuși, sunt pretexte, scuze.
Nicu
P:S: Maică, nu înțeleg nici care este voia Domnului și nici cum să mă las în voia Domnului.
Dragul meu Nicușor,
Să știi că ești cu adevărat minunat! Partea „rea” din tine, de care te și plângi, e o boală, o neputință, nu ești tu! De exemplu, când tu îmi spui că m-ai înjurat, eu nu sunt supărată pe tine! Deloc! Eu știu că felul în care ai crescut te-a învățat că înjurătura te ușurează de durere, te răzbună pentru o nedreptate. Ei, și dacă ce-ți spuneam eu te durea, era firesc, după firea căzută, pătimașă, să te răzbuni pe mine pentru că nu voiai să primești propunerea mea de a renunța la răzbunare și de a ierta toate și de a-L primi pe Domnul onest, în viața ta! Nu e ușor și e de admirat faptul că tu nu te dai bătut și tot cauți să înțelegi și să faci ce te-ar salva!
Ei, ei, Nicușor drag! Dacă tu ai înțelege adevărul pe care l-ai mărturisit când ai spus: „Adevărul este că am obosit să mă tot împotrivesc”!! Asta e vocea sufletului tău pe care ți-ar fi de mare folos să o asculți! Ai obosit! Acum e momentul să primești chemarea Domnului: ”Veniți la Mine toți cei obosiți și Eu vă voi odihni pe voi”!
Și tu să te duci. Adică să-ți simplifici viața la maxim: să mergi la biserică, să te spovedești, să te împărtășești, să muncești cum poți ca să-ți întreții viața, să te bucuri de cele bune, să plângi pentru cele rele, să-ți faci rugăciunea, să binecuvântezi chiar dacă doar din vârful buzelor, să nu te mai miri de păcat, ci doar să-l oferi mereu și mereu Domnului să ți-l ridice prin Taina Spovedaniei, să faci și tu câte o faptă bună…
Ce zici?
Și, dacă vrei să te vindeci deplin și să te bucuri de viața ta fără să mai faci răul pe care l-ai suferit copil fiind, să-ți ierți părinții pentru tot ce au făcut rău, să le mulțumești pentru tot ce au făcut bun, să-i înțelegi că au făcut răul din aceeași neputință pe care o cunoști acum la tine. Și că tu poți să lupți împotriva răului numai cu Dumnezeu!
Ce zici?
Îți dau voie să mă înjuri și Îl rog pe Domnul să nu-ți socotească nici un cuvânt sau gând rău despre mine, te binecuvântez și te îmbrățișez cu drag și cu încredere.
Maica Siluana